Nu îmi place când vine primăvara

Da! Ați citit bine! Nu îmi place deloc atunci când vine primăvara. De ce? Poi în primul rând se termină iarna, și când se termină o iarna așa frumoasă ca aceasta (mă rog, a fost foarte urâtă, dar ca să pară mai frumos articolul, a fost o iarnă frumoasă), începe să se topească zăpada asta multă care s-a adunat în ultimul timp.

Și când se topește această zăpadă afară va deveni foarte urât, cu o zăpadă la fel de tare ca o piatră până se va topi toată, iar atunci când se va topi va fi foarte multă mocirlă și mult prea multă apă. De aceea nu suport eu să vină primăvara.

Deoarece e prea multă mizerie pentru „reînvierea” naturi, dar atunci când se va termina cu această mizerie, și natura va înflori la loc, atunci, îți va fi mai mare dragul să ieși afară. Acum nu mai ai de ce să ieși, mult prea multă mocirlă pe drumuri, și având în vedere, că în acest moment sunt doar 6 grade afară, primăvara vine cu pași mari.

Dar lăsând asta, de vreo 4-5 zile „miroase” a primăvară, dacă știți la ce mă refer. Acel miros de „foarte curat” al naturi, atunci când totul pare să revină la normal, la căldură, fără praful de vară, doar, un miros plăcut, care, într-un fel te anunță că vine primăvara, cea mult așteptată.

Voi cum vedeți venirea primăveri / terminarea ierni?

Nu îmi place să las articolele ca ciorne

Nu știu despre voi, dar orice blogger care știe ceva, știe de ciornă (sau draft pentru versiunea în engleză), și știe că articolul poate să rămână nepublicat până la o anumită dată, când nu mai are inspirație.

Ei bine, eu rar fac acest lucru. De ce? Poi, în primul rând nu îmi place să scriu articole și să le salvez ca ciorne, și să aștept o zi care nu știu dacă va veni, și să îi dau publicare. Mie unul, atunci când scriu un articol, îmi place să și apăs pe butonul de „Publică” pentru a nu-și pierde din „senzațional” (dacă pot să-i spun așa).

Decât să scriu articolul pe blog, mai degrabă i-au o foaie și un pix, și mă apuc de scris, pentru că mi se pare o idee mai bună așa, decât pe blog. Deoarece pe foaie, mai vezi, mai adaugi, mai scoți, din text, și toate tipurile astea de operați.

Că dacă e deja salvat ca ciorna pe blog, nu mă mai uit peste el, și îi dau direct publică, deoarece în gândul meu știu că am scris corect, și nu mai am ce să scriu.

Poate oi fi eu mai ciudat, dar na. Voi salvați articolele ca ciornă pentru ca mai apoi să le publicați?

Nu îmi place să discut pe mess

Nu știu de ce, dar de când mă știu cu internet la calculator, și asta înseamnă deja vreo 6-7 ani, poate chiar mai mult, nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc pe mess prea mult. Dacă e să discut pe mess, e ceva în genul „ce faci? bine, tu?” și atât, și în caz de mă caută cineva, îl întreb ce dorește, și cam asta e tot.

Eu mai degrabă sunt de „modă veche”, îmi place să vorbesc mai mult față în față, să povestim, să ne luam cu una, cu alta, că nu e la fel ca pe mess. Pe mess e monoton, pe când față în față e altfel, mai vezi ceva, mai râzi puțin, mai discuți și la o bere, una alta, dacă înțelegeți ce vreau să spun.

Acum, nu știu cum sunteți voi, poate vouă vă place mai mult să discutați pe mess/facebook sau altă cale de comunicare, dar mie unul, cel mai mult, îmi place să vorbesc la telefon. Nici măcar să vorbesc la telefon nu îmi place, mi se pare nașpa.

La telefon se întâmplă la fel ca în cazul convorbirii de pe mess, rare sunt cazurile în care vorbesc mai mult de 1 minut la telefon, deoarece nu îmi place. Cu sms-urile, parcă mai merg, dar nici astea nu prea îmi plac.

Mă rog… vouă cum vă place să vorbiți cel mai des? Fața în față? La telefon? Pe internet?? Cum?

Întrebări despre ACTA

Am câteva întrebări despre acest tratat, acest program ACTA, pe care nu pot să îmi dau seama.

Să zicem că, vreau să fac o poză la o sticlă de suc… Coca cola, Mountain Dew sau Pepsi, eu din această cauză mi-aș lua amendă, deoarece am făcut o poză unui asemenea lucru? Deoarece nu știu unde am citit, că doar dacă o să spui așa ceva, poți să îți ei amendă?

Că nu pot să înțeleg. Mă rog, a doua întrebare ar fi…

Sincer, un moșneag din parlament, care habar nu are ce e ăla internet, e pus să semneze un tratat așa important. De ce?!?!? Ce poate ști, un moșneag, care știe despre internet decât de google, poate facebook și încă 1-2 site-uri, dacă le știe și pe alea, și el e pus în fața unui tratat, care dacă îi zic bine, stopări liberei exprimări.

Că până la urmă, din câte înțeleg eu, cam asta încearcă ACTA să facă. Deci, imaginațivă acel moșneag, care stă într-un scaun, pus în fața acestei problem, anti pirateriei online. Când aude asta, orice moșneag o să voteze DA! Și eu, cred, dacă mă duc pe stradă, la diferiți oameni bătrâni, probabil tot același răspuns aș primi. Deoarece ei nu știu exact ce cuprinde acest tratat, nu știu cum o să afecteze internetul.

Să nu mai zic, că internetul e deja cuprins de acest fenomen ACTA, până și wordpress.com a pus în dicționarul lor de limbă română cuvântul ACTA, și culmea e, că site-ul lor nici măcar nu apare ca un cuvânt, și e subliniat cu roșu, ceea ce în cazul ACTA nu se întâmplă.

Mă rog, să recapitulez puțin întrebările, ca să vă fie mai ușor să-mi răspundeți:
1. Dacă fac o poză la un produs (să zicem o sticlă de suc Cola) pot să îmi iau amendă din cauza ACTA? (că eu unul asta am înțeles).
2. Credeți că a fost bine că un moșneag a fost desemnat să semneze acest tratat pentru România. (Asta e din interviul făcut de reporterii realitatea.)

Fotografi talentați #6 – Eduard

WoW, am ajuns deja la ediția 6, și încă nu m-am plictisit să vă arăt atâtea fotografii interesante din țară, și a unor fotografi foarte talentați, din această țară. Fotograful pe care vreau să vi-l prezint astăzi, se numește Moise Eduard, e din Onești, și după mine, are un talent foarte mare în realizarea fotografiilor HDR! (Dacă nu sunt HDR, să mă scuzi, dar după mine, așa par). Dar să lăsăm vorbele, și vă prezint câteva din minunatele lui fotografii:

Moise

Olimpiadă contabilitatate

Nu am crezut că o sa prind ziua în care eu, o să merg la altă olimpiadă în afară de cea de TIC, și uite că totuși azi am fost la olimpiada la contabilitate.

Dar să vă zic cum am ajuns la liceul la care aveam olimpiadă, deoarece e tare ascuns prin marele oraș Roman. De ce? Pentru că, am zis de vreo 3 ori că mă rătăcisem, dar nu s-a întâmplat niciodată. Dar să o luam cu începutul.

Ajung în oraș, cu o mașină, ca autobuz a întârziat, și opresc la gară. Acum să ajung la liceul 4, dar unde vine asta? Știam doar că trebuie să intru prin gară, să trec liniile ferate, dar de acolo nu mai știam. Am trecut liniile ferate, și am văzut 2 gardieni. Mă adresez frumos, și îi întreb pe unde vine liceul 4.

Mi-au explicat ei că trebuie să merg tot înainte și apoi să o iau la dreapta. Zis și făcut, am ajuns printr-un loc unde nu încap mai mult de o persoană. Mă rog, ies din aceea strâmtoare, și ajung la un bloc, acolo iar mă „rătăcisem” deoarece am crezut că am greșit drumul.

Norocul meu, a fost că am dat de un domn, foarte amabil, care ma îndrumat foarte corect, cu excepția că, poarta era închisă, iar din această cauză, a trebuit să sar poarta. Această poartă era dotată cu foarte multă promoroacă, și 3 straturi de sârmă ghimpată, dar eu ca să nu înconjor, am sărit-o, că doar eu sunt batman!

Mă rog, ajuns înăuntru, dau proba teoretică, la care am făcut mai mult de un câcat, sa dus o oră. Am mai stat vreo 20 minute să intru și la proba practică, unde… nu se putea fi mai ușor, ce au dat ei acolo, făcusem prin clasa a 9-a, și de atunci tot am repetat.

Mă rog, a fost nașpa pentru unii care voiau să dea și la mate, deoarece, s-a dat în același timp, numai că la alt liceu.

Mă rog… voi ați fost la vreo olimpiadă?

Mi-am cumpărat trepied!

Da, după mult timp, am reușit într-un final să îmi cumpăr și acest detaliu pentru camera mea foto. După ce am primit husa cadou de la prieteni, azi, după mult timp, mi-a ajuns trepiedul. Și nici măcar nu l-am luat eu! Să vă povestesc, cum l-am cumpărat, și cum a ajuns taicămeo să mi-l ridice.

Luni mi-am dat comanda de trepied de pe f64, deoarece au niște articole pentru aparatele foto foarte tari. Bine, zis și făcut. Dau comandă, o finalizez, a două zi dimineața, sunt sunat de un reprezentat cum că trepiedul a fost trimis. Mulțumesc frumos, o să-l aștept.

Am zis să-l trimită prin poștă, că na… Dacă îl voiam prin curier rapid, tot acolo ajungeam, din cauza vremii de afară, așa că în loc de 19 lei, am dat doar 9. Pff…

Mă rog, azi, merg eu la poștă, în speranța că a ajuns trepiedul, una alta. Ajung la poștă, mă identific, și când să aud „da a venit” am auzit, scuze, dar nu e nici un colet pe numele d-voastră. Bine zic eu, și plec bosumflat, ascultând muzică.

Când ajung acasă, mă întreabă tăicămeo unde am stat, i-am explicat, și mi-a zis că a luat el trepiedul, deoarece a fost sunat de la poștă să vină să îl ridice. WTF?! Nu ar fi trebuit un buletin, ceva? Dă așa la oricine? Mă rog… nu am ce să îi cer Poștei Române.

După astea, m-am bucurat, am redeschis pachetul, și am văzut trepiedul. Se înalță mai mult decât mă așteptam, și îmi pare foarte bine că l-am cumpărat! Dar să vă arăt și 2-3 poze cu el:

Sper ca de acum, fotografiile să îmi iasă puțin (mult) mai bine.